Construirea unui bivuac

În acest articol dorim să vă oferim câteva sfaturi și trucuri, precum și informații esențiale despre construirea unui bivuac.

Ce este un bivuac?

Un bivuac este un adăpost care protejează oamenii și echipamentul de intemperii. Cuvântul „bivuac” provine din franceză, unde „bivouac” înseamnă „tabără de noapte” sau „tabără de campanie”.

Termenul „bivac” este folosit cel mai frecvent pentru a descrie o structură realizată din prelate militare. Cu toate acestea, el se referă, în general, la orice tabără, fie că este în aer liber, în cabane sau în corturi.

Cerințe pentru un loc de bivuac

Pentru a putea locui și odihni într-un bivuac, acesta trebuie să îndeplinească patru condiții:

Protecție împotriva intemperiilor. Bivuacul trebuie să aibă un acoperiș și pereți. Corturile, stâncile, zăpada și pădurea sunt toate potrivite în acest scop.
Protecție împotriva solului rece și umed. Se utilizează în principal fân, paie, arbuști, crengi sau schiuri.
Căldură în interior: lumânările, lămpile cu kerosen sau benzină, sobele improvizate și pietrele încălzite asigură căldura necesară. Aveți grijă când încălziți locurile de bivuac!
Zone de dormit bune și plane.

Pentru a construi un bivuac, trebuie să știi

Aerul uscat și liniștit este un slab conductor de căldură.
Aerul rece este greu și coboară, în timp ce aerul cald este mai ușor și se ridică.
Umiditatea favorizează pierderea de căldură. Prin urmare, scoateți orice haine ude sau umede înainte de a intra în sacul de dormit.
Zăpada cu o grosime de cel puțin 30 cm este un bun izolator. În locurile în care lumina strălucește prin zăpadă, pătrunde și frigul.

Factori de mediu care influențează un bivuac

Într-un bivuac, aerul rece formează o „zonă rece” la sol. Prin ridicarea zonei de dormit (paie, saltele, pături), corpul dumneavoastră se află deasupra acestei zone reci.

Vântul și furtunile accelerează pierderea de căldură. Protecția naturală împotriva vântului este asigurată de: păduri, bolovani, crăpături în stânci, bariere de stâncă, câmpuri de pietriș și versanți adăpostiți de vânt. Următoarele locuri trebuie evitate pe cât posibil: trecători montane, defileuri, creste și versanți expuși vântului. Alegerea locului potrivit te protejează, de asemenea, de frig atunci când îți instalezi bivuacul.

Aerul rece curge în fundul văilor, atrăgând în urma sa mase de aer cald. Acest fenomen creează zone reci în fundul văilor. Versanții sunt mai puțin expuși la îngheț și chiciură. Zona cea mai caldă se află de obicei deasupra mijlocului versantului. Această zonă este, de asemenea, mai puțin expusă vânturilor de creastă.

Solul își pierde căldura acumulată prin radiație. Cu cât radiația este mai liberă, cu atât răcirea solului este mai mare.

Bivuacul trebuie protejat împotriva avalanșelor și a căderilor de pietre. Stâncile în consolă și peșterile oferă o protecție bună împotriva acestora, la fel ca și marginea inferioară a unei păduri dense de pe versant.

Pădurile, copacii și acoperirea norilor reduc pierderea de căldură. Prin urmare, terenul neacoperit se răcește mai repede decât cel acoperit.

Tufărișurile și pajiștile cu iarbă înaltă rețin umezeala.
Pe solul impermeabil, apa de ploaie și apa provenită din topirea zăpezii se scurg și se adună în adâncituri, depresiuni și gropi. Prin urmare, este mai bine să nu vă instalați tabăra în aceste locuri.