Nostalgiile unei lumi pierdute

Isus și femeia de la fântâna lui Iacov

Pornind de la setea fizică de apă, se naște o conversație între Iisus și femeie despre setea de viață – dorințele care se ascund adânc în sufletul ei. Conversația se desfășoară, ca să spunem așa, pe două niveluri diferite:

Iisus îi promite femeii apă vie. Așa se numea apa de izvor în acele vremuri, adică apa curgătoare și proaspătă, spre deosebire de apa stătătoare care se scotea din cisterne. „Ce bine ar fi”, se gândește femeia, „dacă ar exista o astfel de apă care să potolească setea, astfel încât aceasta să nu mai revină niciodată. Ce bine ar fi dacă nu ar mai trebui să parcurg în fiecare zi tot drumul acela pentru a aduce apă.”

Femeia își recunoaște setea

Femeia își recunoaște dorințele: femeia samariteană trece de la a se concentra asupra setei trupești la a-și privi setea spirituală prin întâlnirea cu Isus, de la cererea „Dă-mi apă!” la cererea „Adu-ți soțul aici!”. Isus nu se oprește la suprafață, ci se adresează dorințelor profunde ale acestei femei. Nu cunoaștem dorințele acestei femei. Poate era o dorință de apropiere, sau de independență, sau de recunoaștere și acceptare, sau de independență și demnitate.

Isus a înțeles-o și a luat-o în serios pe această femeie, cu nevoile și dorințele ei. El cunoștea dorințele și aspirațiile ei cele mai profunde. Nu este greșit să analizăm cu atenție ce îi tulbură pe oameni astăzi, care sunt aspirațiile lor cele mai profunde, pentru a-i întâmpina acolo unde se află. Isus a văzut nevoia profundă a oamenilor și a fost mișcat de aceasta, ba chiar a vărsat lacrimi. Ființele umane sunt concepute în mod fundamental pentru relații. Suntem creați pentru a-L venera pe Dumnezeu și a avea părtășie cu El. Omul are o dorință profundă de închinare și de părtășie cu Dumnezeu! Dumnezeu a pus această dorință în noi încă de la crearea omului.

Problema: „lumea pierdută”

Omul pierdut nu crede în acest Dumnezeu. Așadar, nici nu-L poate venera pe Dumnezeu. Acest lucru deschide în interiorul său o prăpastie adâncă de lipsă de sens, pe care el încearcă cu disperare să o umple din nou.

Deoarece nu crede în Dumnezeu, are nevoie de alte lucruri pe care să le venereze. Iar societatea modernă are deja pregătită o soluție: autorealizarea.

Deoarece, în ochii lor, Dumnezeu nu mai există, ego-ul uman preia această funcție. „Dacă nu mai pot crede în nimic din exterior, voi crede pur și simplu în mine însumi.” „Mântuirea se află în mine. Trebuie doar să o găsesc.” „Fă ce vrei, atâta timp cât este potrivit pentru tine.” „Fii conștient de obiectivele tale și fă tot ce poți pentru a le atinge!” Acestea și alte sloganuri similare sunt strigătele de luptă ale societății de astăzi. În acest proces, tot ceea ce stă în calea acestui obiectiv este dat la o parte.

• Mobilitate
  Ca individ, vreau să fiu liber în orice moment să decid când și unde mă deplasez, fără ajutorul altora. A fi mobil înseamnă a fi independent. „Mașina mea și cu mine” este deviza. Omul modern este o persoană singură care își trăiește existența într-o cutie de conserve încuiată. Cetățeanul obișnuit petrece singur șaizeci de ore pe an în fața unui semafor roșu, blocat în ambuteiaje.
• Fără copii
  Nu vreau copii, deoarece aceștia mi-ar putea pune în pericol cariera și obiectivele personale. Familia nu mai este o comunitate de muncă sau de slujire, ci o comunitate emoțională. La prima clătinare emoțională, nava căsătoriei se clatină, iar separarea este inevitabilă. Acolo unde fericirea personală are prioritate față de fericirea familiei în ansamblu, conflictul este aproape inevitabil.
• Adevărat pentru mine
  Adevărurile generale nu mai există. Ceea ce este adevărat este ceea ce este potrivit pentru mine în acest moment și mă ajută să avansez.
• „Vreau totul...”
  Eșecul și răbdarea nu mai au loc. Vreau totul și vreau exact când și cum vreau eu.
  
   

Societatea noastră s-a adaptat de mult timp la accentul extrem pus pe interesele individului în detrimentul comunității. Indivizii au toate drepturile și li se permite să-și croiască propriile vieți, iar societatea are doar o funcție de servitoare. Societatea de servicii este în plină expansiune.

Pluralismul

Cu toate acestea, dacă fiecare este propriul său zeu și își stabilește propriul adevăr, nu mai există un singur adevăr. Atunci avem multe adevăruri diferite care coexistă independent unul lângă altul. Convingerea fundamentală că diferitele puncte de vedere și manifestări ale vieții ar trebui acceptate în mod egal ca fiind adevărate se numește pluralism.

Pluralismul vieții se numește pluralism

Dorințele individuale ale clienților determină marketingul. Colectivul a ieșit din scenă, trăiască individul. La Levi's, pot alege dintre 8448 de combinații diferite de stiluri, croieli și mărimi de blugi, iar computerul meu este personalizat după bunul meu plac. Unde înainte era o singură pastă de dinți pe raft, acum există un raft plin până la refuz cu zeci de produse de marcă – fiecare ar trebui să aibă propria pastă. Magazinul universal a devenit un templu al modernității. Ne-am obișnuit de mult cu diversitatea ofertei magazinelor universale.

Dezavantajul acestei diversități a ofertei este constrângerea de a alege. Alegerea nu mai este doar o formă de comportament impusă, ci a devenit de mult un mod de a gândi și de a trăi. Astăzi luăm mai multe decizii într-o săptămână decât au luat strămoșii noștri în întreaga lor viață. Imediat după ce mă trezesc, trebuie să decid ce haine vreau să port (pe vremuri existau doar hainele de zi cu zi și fusta de duminică). După aceea se pune întrebarea: ce „amestec de muesli” voi mânca la micul dejun și ce voi bea alături de el. Ce fructe voi lua ca gustare?

Agonia alegerii

Când merg la cumpărături, trebuie să petrec din ce în ce mai mult timp examinând produsele pentru a face alegerea potrivită. Toate acestea necesită timp. Astfel, marfa capătă o importanță mai mare decât înainte. Ea intră în centrul vieților noastre.

Dar problema nu este neapărat varietatea de produse oferite în marile noastre magazine, ci varietatea de viziuni asupra lumii propuse și dezorientarea care vine odată cu aceasta. Ce se întâmplă dacă aleg ceva greșit? Alegând în mod constant, ne pierdem siguranța – aș putea alege ceva greșit! Așa că căutăm siguranța.

Cercetătorii de tendințe vorbesc despre „cocooning”, despre retragerea eului în cocon, într-o izolare creată de sine. Propriile patru pereți sunt considerați o fortăreață a individualității. Iar dacă totuși trebuie să ies afară, am la mine Discman-ul. Așa că sunt singur cu mine însumi și cu lumea mea oriunde m-aș afla, izolat de căști. Fundalul acestei existențe de tip „cocoon” îl constituie teama tot mai mare de neprevăzut și de lumea multiculturală, precum și sentimentul de a fi copleșit în permanență. Vrem din nou siguranță în această lume.

Boom-ul securității se regăsește pretutindeni:

• Serviciile private de supraveghere sunt în plină expansiune
• Mașinile au airbaguri, ABS, protecție la impact lateral...
• Calculatoarele au firewall-uri și programe antivirus
• Războaiele se poartă în numele securității
• Supravegherea personală cu ajutorul camerelor de supraveghere
• Prezervative în timpul actului sexual
• Aproape nicio ușă de intrare nu rămâne descuiată peste noapte

Căutăm un punct de sprijin în această lume individualistă și pluralistă. Una dintre bolile la modă din ultimele decenii și o consecință a individualizării este pierderea „egoului”, așa-numitele „cazuri borderline”. Persoanele care suferă de această boală psihică și-au pierdut personalitatea, trăind doar în anumite roluri. Aceste persoane nu mai știu cine sunt de fapt. Persoana este neliniștită, deoarece se află într-o căutare constantă a identității sale. Sensul și siguranța sunt din nou la ordinea zilei. Omul caută căldură, apropiere, siguranță, iubire, pace, un „cuib”. Aprinde din nou lumânări, se cuibărește sub plapumă.

Mulți și-au dat seama că dorințele de împlinire de sine nu pot fi satisfăcute în cele din urmă. Au realizat că împlinirea ființei lor trebuie căutată în afara lor. Dar, întrucât încă nu vor să creadă într-un Dumnezeu, răspunsul trebuie să fie iubirea în relația cu ceilalți.

În căutarea siguranței.

Căutăm căldură și siguranță. Vrem să visăm din nou, să ne cuibărim în lumea pufoasă a fanteziei. Trupele de băieți cântă în baladele lor romantice despre dorința de autenticitate, iubire, siguranță și o experiență profundă a existenței. Majoritatea adolescenților sunt sensibili și vorbesc din suflet. Au o dorință profundă de căldură și de prieteni. Caută relații autentice.

Individualismul în cadrul grupului

Cu toate acestea, individualismul a prevalat și aici. Nu mai există norme universale privind felul în care ar putea arăta o astfel de relație. Modurile de viață fără partener, premaritale, concomitente cu căsătoria sau postmaritale sunt recunoscute în societate. Și aici se aplică, de asemenea, următorul principiu: „Trebuie să-mi scot banii! Ce e bun e ceea ce mă satisface!” Relațiile profunde sunt confundate cu sexul superficial. Tendința este clară spre sex fără iubire, sex fără consecințe și fără responsabilitate. Prostituția este integrată social.

Cu toate acestea, oamenii tânjesc după mai mult decât satisfacția pe termen scurt. Fidelitatea și onestitatea ocupă din nou un loc important pe agenda majorității tinerilor. Recent, s-a vorbit chiar despre o nouă castitate în rândul tinerilor. Oamenii așteaptă din nou bărbatul – femeia – pe viață. Căsătoria revine, de asemenea, pe primul plan, alături de familie. 65% dintre tineri consideră căsătoria drept modul ideal de viață. Oamenii tânjesc după fericire și siguranță și s-au săturat să trăiască fără relații. În același timp, observi că ești mereu dezamăgit de oameni și că, în cele din urmă, dorințele tale nu sunt niciodată satisfăcute.

Așa că încercăm să umplem golul de sens din viețile noastre cu alte lucruri.

Materialismul

Credința în puterea banilor și a bunurilor materiale definește cultura noastră occidentală. Ne definim prin bunurile pe care le deținem. Publicitatea vrea să ne facă să credem că putem experimenta libertatea și fericirea doar cu anumite produse. Am devenit cunoscători. Am uitat cum să ne descurcăm fără ele. Nu mai reușim să ne impunem limite. Nici nu mai vrem asta. De ce am face-o? Dacă nu ai destui bani, poți să iei ceva în leasing sau să trăiești pe credit!

Trebuie să cumpărăm fericirea paradisiacă pe pământ

Trebuie să cumpărăm împreună fericirea paradisiacă pe pământ, pentru că nu mai credem într-un paradis în ceruri. Același lucru este valabil și pentru dependența noastră de experiențe. Omul modern se află sub o presiune enormă a timpului, ca să nu rateze nimic. La urma urmei, s-ar putea ca tocmai experiența pe care am ratat-o să ne fi adus adevărata împlinire.

Așa că alergăm de la un parc de aventuri la altul. De la bungee jumping la canyoning – mereu în căutarea satisfacerii poftelor noastre. Avem din ce în ce mai mult timp liber, dar din ce în ce mai puțin timp pentru a trăi. Dorințele noastre au crescut enorm. Vrem totul și vrem totul acum. Suntem presați de timp pentru că nu mai avem o eternitate. Totul trebuie realizat în această singură viață scurtă, pentru că nu mai există o viață de apoi. Sensul vieții nu mai constă în adoptarea tradițiilor sau a credințelor, ci în experiența personală a realității. Viața devine „experiență”. Numai ceea ce văd, simt și experimentez este adevărat. Societatea noastră a devenit o societate a experiențelor.

Astăzi, mulți dintre cei care caută plăcerea prin experiențe își dau seama că riscul dezamăgirii este prezent în fiecare experiență. Experiențele oferă doar o satisfacție selectivă.

Continuăm să căutăm sens, o comunitate stabilă și norme morale. Religia satisface aceste nevoi și, prin urmare, este în ascensiune. Forma ei, însă, este neobișnuit de nouă. Din nou, mulți își creează propria religie, ca și cum s-ar afla într-un supermarket. Deoarece încă nu vrem să credem în Dumnezeu, căutăm în altă parte experiența mântuirii. De pretutindeni ni se promit surse de sens, vechi și noi. Sectele și fundamentaliștii radicali oferă fortărețe solide cu răspunsuri ușoare și sunt din nou la mare căutare. Cultul corpului, ezoterismul, cântările gregoriene, vrăjitoria, experiențele corporale (aerobica, antrenamentul autogen, Tai Chi, yoga...), religiile orientale (Filozofia religiilor orientale se apropie de postmodernism. Adevărurile obiective sunt negate și în hinduism și budism), devin din ce în ce mai populare. Chiar și religia creștină este din nou benefică pentru individ. Dar ea nu trebuie să pretindă a fi universal valabilă pentru toți. Omul este cel care hotărăște cine este Dumnezeu.

Dar acest lucru ne lasă din nou fără standarde și valori valabile universal. Practic, am inventat pur și simplu o expresie religioasă a individualismului. Omul își dă seama, mai devreme sau mai târziu, că aceasta nu îi potolește setea interioară.

Înapoi la Isus...

Ce dorințe profunde avea femeia de la fântâna lui Iacov? Numărul bărbaților cu care a avut relații spune multe – și totuși nu știm cu siguranță. Trebuie să ascultăm cu atenție ce îi mișcă pe oameni, care sunt dorințele și aspirațiile lor cele mai profunde. Aceste dorințe sunt oportunități – ele ne oferă puncte de legătură.

Isus nu s-a oprit la dorințe

El se oferă femeii însetate. Celei a cărei dorință de viață nu poate fi satisfăcută: „Dar oricine va bea din apa pe care i-o voi da nu va mai înseta niciodată; ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică.”

El îi oferă o nouă perspectivă și astfel ea învață să caute apa vie, din care nu va mai trebui să-și potolească setea iar și iar. Cei care vin la El învață, la rândul lor, că setea lor poate fi potolită, că nu mai au nevoie de un substitut ieftin. Întâlnirea cu Isus ne duce de la ceea ce credem că avem nevoie la ceea ce avem cu adevărat nevoie.

Acesta este scopul suprem al oricărui program Ameisli, Jungschar sau pentru adolescenți.

Pentru aceasta trăim: toți copiii și tinerii din Elveția ar trebui să aibă ocazia să audă Evanghelia într-un mod care să le permită să ia o decizie pentru Isus și să crească în ucenicie.

Putem și trebuie să îi întâlnim pe oameni acolo unde se află (vezi și Faptele Apostolilor 17, unde Pavel a folosit un altar păgân din Atena ca ocazie de a propovădui Evanghelia), indiferent dacă se confruntă cu un sentiment de vinovăție, sunt epuizați, înșelați sau dezamăgiți. Astfel, putem îndrepta dorințele lor într-o anumită direcție, așa cum a făcut cu femeia de la fântâna lui Iacov, și le putem vesti vestea bună că cineva le va împlini dorințele dacă se pocăiesc și se întorc la Domnul Isus.

Convertire

Cum a făcut Isus acest lucru?

El s-a adresat femeii. A depășit toate barierele sociale și culturale (unui iudeu nu îi era permis să se adreseze unei femei în public – cu atât mai puțin unei femei samariteane).

• El a luat-o în serios pe femeie și dorințele ei. A ascultat-o cu atenție și a încercat să o înțeleagă.
• El a condus-o de la dorințele ei superficiale către cele fundamentale. El i-a adus conștientizarea păcatelor sale și a abordat punctul sensibil din viața ei.
• El se oferă pe Sine. El îi arată adevărata cale către apa vie – pe Sine Însuși!
• Copiii și tinerii noștri sunt însetați de această apă – ce privilegiu enorm avem să le putem oferi acest lucru în Isus. Ce facem cu această oportunitate?

Recomandări de cărți

Stephan Holthaus: Tendințe 2000. Spiritul vremii și creștinii

Stephan Holthaus: Operațiunea Viitor. A fi creștin în noul mileniu

Josh McDowell și alții: Credință fără valori. (O analiză a tineretului creștin)

Tineretul 2002. Al 14-lea studiu Shell privind tineretul.

Biblia (analiză socială actualizată, incluzând răspunsuri)

Surse:

Autor: Adrian Jaggi

Conținut, copertă, drepturi de autor:

www.besj.ch