Prin deșert – mai mult decât o poveste

Călătorie prin deșert

Această temă a taberei este deosebit de potrivită, deoarece povestea în sine simbolizează viața creștină și ilustrează în mod direct relația dintre Dumnezeu și omenire. Prin urmare, puteți lăsa pur și simplu povestea să vorbească de la sine și nu este nevoie să vă străduiți să găsiți paralele între povestea biblică și viața de zi cu zi a copiilor. 

Dumnezeu își alege poporul

Copiii își încep săptămâna ca sclavi în Egipt, obligați să muncească și supuși la chinuri. Vine momentul în care sunt chemați și li se acordă libertatea.

Dumnezeu le promite o țară nouă și îi călăuzește zi și noapte în călătoria lor spre aceasta. Dar nu trece mult timp până când israeliții își pierd credința și se simt prinși în capcană: în urma lor se află egiptenii răzbunători, iar în fața lor, un defileu aparent de netrecut. Ei regretă că nu au rămas în Egipt. Cu toate acestea, Dumnezeu îi oprește pe urmăritori cu un stâlp uriaș de fum și construiește un pod de frânghie pentru poporul Său, permițându-le să traverseze defileul fără să-și ude picioarele. Acest eveniment este comemorat, nu în ultimul rând, în timpul Paștelui evreiesc.

Călăuziți de un nor vizibil – ca într-o vânătoare de comori –, poporul continuă să înainteze tot mai adânc în pustietatea deșertului, până când norul se oprește brusc într-un anumit loc. Aici își instalează tabăra, unde vor locui încă o vreme.

Momente care îndulcesc viața

În fiecare dimineață, Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni cu mană. La locul de campare, popcornul așteaptă să fie cules. Și chiar dacă nu ar fi nimic altceva decât porumb o zi întreagă, ai fi uimit de cât de creativă este bucătăria israeliană. Fulgi de porumb, chifle de porumb, salată de porumb, popcorn, mămăligă și știuleți de porumb provoacă, în mod surprinzător, foarte puține nemulțumiri.

Mai nedumeritoare este, însă, băutura galbenă și fără gust care apare într-o zi la cantină. În cele din urmă, oricum ar fi, acest lucru arată clar că Dumnezeu și Moise au vorbit serios când au spus că vor distruge Vițelul de Aur.

Recuperarea după raid
Nu este ușor să trăiești în deșert. Pericole precum lipsa apei, popoarele ostile sau conflictele interne trebuie recunoscute din timp și contracarate. Porunca lui Dumnezeu ca ei să rătăcească în cercuri prin deșert încă patruzeci de ani este deosebit de dură – chiar dacă această excursie cu cortul este, de fapt, o adevărată aventură în sine. Atacul amaleciților este deosebit de greu de suportat. Așadar, oamenii sunt deosebit de ușurați când „Dimineața de la Mara” este programată: copiii sunt împărțiți în grupuri de wellness, unde își pregătesc prezentările și primesc instruire specifică. Fie că este vorba de masaje la picioare, cap, față sau spate, saune și jacuzzi, sau aerobic și gustări, nimic nu lipsește din tabără. Iar de îndată ce oaza se deschide, copiii se bucură pe rând de facilități și îi ajută pe ceilalți – o adevărată plăcere, nu doar pentru copii.

De ce recomand această temă

La fel cum Dumnezeu și-a ales poporul și l-a condus prin deșert pentru a-l pregăti pentru lucrarea de răscumpărare care urma să vină, noi am încercat să-i punem pe membrii grupului nostru de tineret în situații similare și să-i ajutăm să înțeleagă căile ingenioase ale lui Dumnezeu. Adesea, noi înșine am ajuns în punctul în care nu puteam decât să ne minunăm de câtă iubire a arătat Dumnezeu când ne-a mântuit.

• Conținut și imagine: Forum Kind , numărul 4/09, pagina 8. Tabăra de vară a grupului de tineret FEG Wetzikon, 2009. Exodul — și viața de creștin. © Copyright www.forum-kind.ch
• Autor: Andrin Stäheli, organizator principal al SOLA 2009 pentru FEG Wetzikon.