Recently modified articles

Materiale necesare: baloane în funcţie de nr. de echipe

Participanţii se împart în două echipe (5-12 pers.). Echipele formează un trenuleţ (mâinile pe umăr sau şold); ultimii din şir primesc câte un balon ataşat de gaica pantalonilor. Pe un teren delimitat, sarcina celor două echipe este să spargă balonul celeilalte echipe, în acelaşi timp protejându-şi-l pe al lor.

PONT: asiguraţi-vă că persoanele conducătoare ale celor două şiruri sunt de acelaşi gen.

Sursa imagine: http://www.flickr.com/photos/jomsphotography/4084620391/ 

Materiale necesare: atâtea scaune câţi participanţi sunt, cu unul în minus

Participanţii se aşează pe scaune. Un voluntar stă în centru şi spune o idee: “eu niciodată nu am avut piciorul rupt”. Toţi cei care au avut piciorul rupt, se ridică şi îşi schimbă locurile. Cel din mijloc încearcă să îşi ocupe un loc. Cei care se ridică de pe scaune, nu au voie să ocupe locul de lângă ei.

 

PONT: propoziţiile trebuie să fie adevărate pentru cel care le spune. Ideile trebuie să fie creative şi să vizeze cât mai multe persoane (ex.: eu niciodată nu am chiulit de la şcoală, niciodată nu am avut 4 la română etc.

Materiale necesare: un buştean suficient de lung, pentru a încăpea cu toţii pe el

 

Participanţii sunt invitaţi să se urce pe buştean, în ordine aleatoare.

Ei au de îndeplinit următoarele sarcini:

  1. contratimp (3 minute), să se aranjeze în ordinea alfabetică a numelor mici, de la stânga la dreapta, fără a atinge solul mai mult de 5 ori.
  2. contratimp, să se aranjeze crescător, în funcţie de vârsta pe care o au, fără a atinge solul mai mult de 3 ori
  3. contratimp, fără să vorbească, să se aranjeze descrescător, în funcţie de mărimea pantofilor, fără să atingă solul deloc.

Alte probe amuzante pot fi adăugate. Contratimpul poate fi ajustat, în funcţie de cum se descurcă.

Participanţii se aliniază, la o distanţă de aprox. 3-6 m de lider.

Liderul va sta cu spatele la participanţi.

La start, participanţii se încerca să se deplaseze cât mai uşor şi în linişte, pentru ca liderul să nu-i audă. Scopul este să ajungă la el, să-i ia locul. Din când în când, pe neaşteptate, liderul va da comanda “statuie, stai” şi se va întoarce. Acesta este momentul în care participanţii trebuie să încremenească. Dacă liderul va zări pe cineva care s-a mişcat, persoana va fi invitată să-şi se întoarcă de unde a plecat.

Persoana care va ajunge prima în faţă, va lua locul liderului şi jocul se va relua.

 

Nu sunt necesare materiale.

Materiale necesare: o găină din cauciuc/material plastic sau orice alt animal (de preferat să nu fie din pluş, pentru că se poate murdări)

 

Participanţii se impart în două echipe; se delimitează un teren de joc – care se împarte în jumătate - , ţinând cont de nr. participanţilor, lipsit de obstacole.

Găina sau altă mascotă se aruncă în teren de către lider, după ce dă startul la joc. Persoanele în terenul cărora cade găina, formează repede un şir în spatele mascotei. După ce toată lumea este aranjată, persoana din faţă dă găina printre picioarele lui, în spate. Mascota trebuie sa traverseze cât se poate de repede spaţiul dintre picioarele participanţilor, până când ajunge la ultimul. Fiecare din şir, în timp ce ajută la avansarea găinii, îşi spune şi numele. Ultimul din rând aleargă cu găina în faţa şirului, strigă STOI şi aruncă găina în terenul echipei adverse.

În această faza, participanţii echipei adverse sunt cei care fac un şir în spatele găinii, în timp ce jucătorul care a aruncat-o, trebuie să alerge în jurul echipei sale, care formează un cerc compact (asemănător cu fotbalul american), până când aude comanda “STOI” de la echipa cealaltă. Turele făcute în jurul propriei echipe reprezintă puncte.

Jocul se reia, până la întrunirea unui punctaj stabilit anterior.

Jocul este extreme de dinamic şi amuzant; este de preferat sa fie jucat afară.

ATENŢIE la vârsta participanţilor; cei mici se pot răni. Categorie preferată: adolescenţi sau tineri.

 

Participanţii formează un cerc, cu o distanţă de 2 paşi unul de altul.

Liderul, aflat în mijlocul cercului,  ridică mâinile împreunate deasupra capului şi scoţând un strigăt de luptă, le îndreaptă spre cineva din cerc. Persoana vizată mimează scosul sabiei (mâna dreaptă merge la şoldul stâng şi este ridicată deasupra capului) şi strigă “HA!”, în timp ce participanţii aflaţi la stânga şi dreapta lui, vor îndrepta mâna stânga pentru cel din stângul, respective dreapta pentru cel din dreapta, către abdomenul celui din mijloc, scoţând aceleaşi strigăte de luptă.

Când cineva greşeşte, jocul se opreşte şi toţi încep să bată ritmul pe genunchi şi din palme de trei ori, după care cu toţii arată spre cel care a greşit. Acesta iese din cerc şi aleargă o tură, după care revine la locul lui. În cazul in care sunt mai mulţi cei care sunt aţintiţi, ies cu toţii şi aleargă.

După ce au revenit, cu toţii intind mâinile, le freamătă, alături de “aaaaaaaaaaaaaaa”, până când cineva ia iniţiativa şi spune “I have the power” şi aţinteşte mâinile împreunate asupra cuiva din cerc.

Dacă sunt mai multe persoane care fac asta concomitent, jocul se opreşte din nou şi se reia bătutul din palme, pe genunchi, găsirea vinovaţilor şi alergarea turei.

Jocul este unul foarte antrenant, dacă se porneşte de la un ritm lent şi se ajunge la unul alert.

Nu sunt necesare materiale.

 

Sursa imaginii: http://rexfoundation.org/2006/12/16/the-parents-circle-%E2%80%93-bereav…

Un joc cross-country pe tema indienilor/Cowboys/Wild West sau similar...

Un respectat director de companie american dezvăluie unui tânăr reporter cheia succesului său profesional. Folosind imaginea ciobanului, a conducerii sale și a mânuirii oilor, el demonstrează în mod viu cum ar trebui să conducem oamenii. El descrie șapte rețete pentru succes.

1. Cunoașteți întotdeauna starea exactă a turmei dvs
2. Descoperiți calibrul oilor dvs
3. Ajută-ți oile să se identifice cu tine
4. Asigurați siguranța pășunii dvs
5. Toiagul cu care conduci
6. Bastonul cu care corectezi
7. Inima păstorului

Materiale necesare: [o lingură îngheţată (pusă în congelator de cu seara), legată de o bandă / sfoară lungă, în funcţie de nr. de participanţi (se socoteşte 1 m de pers.)] x nr. de echipe

 

Participanţii se impart în 2 echipe (între 4-12 mb.). Membrii se aliniază umăr la umăr, în 2 linii paralele. Lingurile cu banda sau sfoara înfăşurată se dau echipelor. La start, sarcina este să treacă lingura îngheţată pe sub haine (bluză şi pantalon), la toţi participanţii şi înapoi, să predea lingura cu banda/sfoara înfăşurată, aşa cum au primit-o. Totul în timp record. Echipa care termină prima, câştigă.

Excelent joc de înviorare.

Materiale necesare: 1 ham, carabină, coardă, prelată/pătură – dacă sunt mulţi participanţi, materialele se pot dubla, pentru a scurta timpul

 

În funcţie de nr. participanţilor, se fac două echipe.

Pe rând, fiecare dintre cei prezenţi vor fi echipaţi cu hamul; sarcina echipei este să susţină prin forţă fizică voluntarul, pentru a-l lăsa în jos treptat, fără a-l smuci, până când nasul lui va atinge pătura, după care îl ridică.

Voluntarul are voie să dea comenzi: “stop”, “mai uşor”, “mai repede” etc. Cei din echipă formează un şir în spatele lui şi lucrează în echipă.

Pentru mai multe informaţii, vezi imaginile alăturate.

Materiale: scânduri, sârma, carabine, minge, sticlă de plastic, ciocan şi orice alt element care ar putea constitui un accesoriu.

Participanţii se impart în echipe, cu un nr. de aprox. 4-10 membri.

Materiale necesare: (un elastic, 6 sfori de aprox. 1 m, o sfoară circulară, 2 pahare de unică folosinţă) x 2 sau câte echipe sunt

Participanţii se împart în 2/mai multe echipe (a câte 6 persoane) care primesc materialele de mai sus, pregătite ca în imaginea alăturată.

Participanţilor li se spune că reactorul nuclear s-a stricat şi depinde de ei să-l repare în timp util, pentru a salva oraşul lor de un dezastru nuclear. De aceea, ei trebuie să lucreze în echipă, pentru a găsi în timp util cea mai bună strategie de a forma un con prin suprapunea celor două pahare din mijloc. Pentru a nu-şi periclita viaţa în timpul procesului de reparaţie, nimeni nu are voie să depăşească marginea sforii concentrice. Singura variantă de a mânui paharele este prin intermediul sforilor prinse de elastic.

Se poate da un timp, înainte de începerea jocului, pentru a marca şi latura competiţională a acestuia.

ATENŢIE: pentru reuşita jocului, este necesară o suprafaţă plană.

Materiale necesare: o prelată împăturită sau o pătură / bucată de material x nr. de grupuri

Participanţii se împart în grupuri de 4-8 pers. şi se urcă cu toţii pe prelată.

Li se spune că se află într-un bazar în Turcia şi un comerciant le face o ofertă foarte bună pentru un covoraş cu puteri magice, care să-i aduca mai repede acasă. Singurul lucru de care trebuie să ţină cont pentru a funcţiona, este că dacă va ploua, trebuie sa fie udat pe ambele părţi.

Acum se află în zbor, la o altitudine de 10 000m. Mai au puţin şi ajung acasă; numai că…. Începe să picure cu stropi mari... covoraşul începe să piardă din altitudine... trebuie să-l întoarcă pe partea cealaltă cât mai repede, pentru a nu muri cu toţii!

Echipele au la dispoziţie 5 min pentru a găsi varianta de a întoarce covoraşul, fără ca vreunul să cadă.

Materiale: o pătură/prelată/bucată de material

Participanţii se împart în 2 echipe (5-20 copii). Înainte de asta, se face un tur al numelor, o dată sau de două ori.

Între cele două echipe, se poziţionează 2 lideri, care ţin pătura ridicată, pentru ca cele 2 echipe să nu se poată vedea. Regula este ca pe rând, echipele să desemneze câte un reprezentant, care să se aşeze în faţa/spatele păturii. Numărând până la 3, liderii lasă pătura jos, ca cei doi să se poată vedea. Primul care spune numele celuilalt, câştigă, iar cel care a pierdut, trece în echipa adversă. După câteva probe, pătura se lasă jos, fără o avertizare prealabilă. Echipa cu cei mai mulţi copii la final, câştigă.

Materiale: o pătură/prelată/bucată de material mai mare

Participanţii se plimbă cu ochii închişi şi cu mâinile întinse pe un teren delimitat. La un moment dat, trainerul va merge la cineva, îl va atinge şi va pune o pătură peste el. La semnalul sonor, toată lumea se opreşte şi deschide ochii. REGULA este că nu are nimeni voie să întoarcă capul şi să se uite împrejur. Fiecare va spune pe cine vede în raza lui vizuală, fără a mişca capul. După ce oamenii ghicesc cine lipseşte (cine este ascuns sub pătură), jocul se reia.

Pentru un grup de adolescenţi – nu contează mărimea, ci să fie număr par, comenzile pot fi de genul: cap la nas, genunchi la stomac, pumn sub bărbie, cap la cap, şut la fund, cot la plex, picior la tibie, talpă la abdomen, deget la/în nas, cap în abdomen, mână în gât, genunchi la frunte, cap la spate, talpă la umăr etc.

Materialele nu sunt necesare.

 

Pentru un grup de copii, comenzile pot să difere, pentru a evita riscul accidentărilor: pumn la pumn, palmă la gleznă, deget mic la deget mic, ceafa la ceafă, tibie la abdomen, tibie la ceafă, glezna la ceafă, palmă la gură etc.

 

După ce participanţii prind ideea, se poate mări ritmul şi ultima pereche se poate elimina, până când va rămâne un singur câştigător.

Materiale: teren delimitat cu bandă

Participanţii se împart în două echipe care fac o ştafetă. Toţi trebuie să treacă pe dedesubt şi să execute o genoflexiune (fetele) sau o flotare (băieţii). După ce termină proba, se înapoiază la echipă şi predă ştafeta.

Pentru mai multe detalii, vezi imaginea şi filmuleţul.

Acest program a fost creat pentru Polonia, ca punct de plecare. Programul săptămânal ar putea fi pus în practică astfel. Totuși, pe o foaie separată se găsesc și alte idei despre ce s-ar mai putea face.